Rezultate secundare (Cromozomi):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. cromosomal)
1. (biol.) referitor la cromozomi (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chromosomique)
1. (biol.) referitor la cromozom (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acentrique, lat. acentricus)
1. (despre cromozomi) nedispus în centru.
2. lipsit de centromere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)
1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrosyndèse)
1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legaţi numai la un capăt, în timpul meiozei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allèle)
1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă acelaşi locus în cromozomii omologi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocyclie)
1. comportare anormală a unui cromozom.
2. grad diferit de spiralizare a unor regiuni cromozomiale.