alelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allèle)

1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi.

cariolimfă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryolymphe)

1. plasmă nucleară în care sunt înglobați cromozomii.

diaster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaster)

1. stadiu al diviziunii mitotice, la sfârșitul anafazei și începutul telofazei, în care cromozomii sunt grupați la polii fusului nuclear sub formă de stea.

ecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équatorial)

1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.

metafază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaphase)

1. stadiu mijlociu al mitozei, între profază și anafază, în care cromozomii se fixează pe filamentele fusului nuclear.

morganism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Morganismus)

1. concepție despre ereditate potrivit căreia baza materială a acesteia sunt cromozomii, de-a lungul cărora sunt dispuse liniar unitățile elementare, genele.