Rezultate secundare (Cromozomii.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allèle)
1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă acelaşi locus în cromozomii omologi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caryolymphe)
1. plasmă nucleară în care sunt înglobaţi cromozomii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diaster)
1. stadiu al diviziunii mitotice, la sfârşitul anafazei şi începutul telofazei, în care cromozomii sunt grupaţi la polii fusului nuclear sub formă de stea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équatorial)
1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métaphase)
1. stadiu mijlociu al mitozei, între profază şi anafază, în care cromozomii se fixează pe filamentele fusului nuclear.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Morganismus)
1. concepţie despre ereditate potrivit căreia baza materială a acesteia sunt cromozomii, de-a lungul cărora sunt dispuse liniar unităţile elementare, genele.