Rezultate principale (Cronică):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chroniquer)
1. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronique, lat. chronica)
1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viaţa unui popor; letopiseţ, anale.
2. (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.
3. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei.
4. ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare.
5. comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva.
Rezultate secundare (Cronică):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-chronique)
1. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cronică + -ar)
2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (foto1- + cronică)
1. cronică jurnalistică bazată pe fotografii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + cronică)
Parte de vorbire: s.
Origine: (tele2 + cronică)
1. cronică a emisiunilor de televiziune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)
1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénoïdisme)
1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecţia cronică a vegetaţiilor adenoide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. aeroionotherapy)
1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolisme)
1. intoxicaţie cronică cu alcool; etilism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anilisme)
1. intoxicație acută sau cronică cu anilină (prin inhalare, ingerare și contact cu pielea, inclusiv sub formă de vapori).