antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

branhiate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchiés)

1. supraclasă de artropode cu respirație branhială, din clasa crustaceelor.

carcinologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcinologie)

1. ramură a oncologiei care studiază carcinoamele.
2. disciplină care se ocupă cu clasificarea crustaceelor.

cuticulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuticule, lat. cuticula)

1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale.
2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor.
3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină.