Rezultate principale (Crustă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. crusta)
2. strat tasat, uscat şi întărit, de la suprafaţa terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc.
3. strat solid de săruri, depuse pe pereţii unui recipient.
4. înveliş tare al corpului unor vertebrate.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Crustă):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT crustaceus; crustiformis
3. EN crustaceous
4. DE krustenartig; krustenförmig; krustenbildend
6. HU kéregszerű
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. crustacé, crustacés)
1. I. care formează, prezintă o crustă.
2. în formă de crustă greu de separat de substrat.
3. (despre animale) care este înconjurat de o crustă; acoperit de o carapace tare.
4. (zool.) care ține de crustacee, privitor la crustacee.
5. (bot.) (despre licheni) care are un aparat vegetativ care aderă puternic de suportul pe care îl acoperă ca o crustă.
6. (med.) (despre o boală de piele) care este însoțită de cruste.
7. II. (la plural) clasă de artropode acvatice, cu respiraţie branhială şi corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
8. aceste animale acvatice și comestibile (crabi, creveți, raci, homari, langustine).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décroûter)
1. a înlătura o crustă, un strat de natură chimică depusă pe pereţii unui recipient.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désincruster)
1. a înlătura crusta din instalaţiile de răcire ale motoarelor cu ardere internă, din cazanele cu abur, turbine etc.
2. a îndepărta unele substanţe care însoţesc celuloza în materia primă fibroasă din care se fabrică hârtia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incruster, lat. incrustare)
1. tr. a aplica pe obiecte incrustaţii.
3. refl. (despre substanţe) a se depune sub formă de cruste pe pereţii unei conducte, ai unui recipient etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)
1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphipodes)
1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit şi înotat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenates)
1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode şi crustacee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)
1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.
4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.
5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. arrecife)
1. crustă lateritică dură, asemănătoare unei zguri, cimentată de hidroxidul de fier, ce apare în solurile de savană.