bancruta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
2. (var.) (reg.) a bancrota.

bancrută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banqueroute, it. bancarotta)

1. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment.

recruta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recruter, germ. rekrutieren)

1. tr. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola.
2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.)Iintr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei.

scruta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. scruter, lat. scrutari)

1. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina.
2. (fig.) a cerceta, a analiza minuțios, atent.

acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.

auxilium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auxilium)

1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor și recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.

bancrut

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere)

1. persoană care a suferit o bancrută (situație de insolvență și în special de incapacitate de plată); bancrutar.

bancruta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
2. (var.) (reg.) a bancrota.

cens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales.

conscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. conscribere)

1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta.
2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial.