Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antagonique)
1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acţionează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziţie, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aviculture)
1. (ştiinţă care se ocupă cu) creşterea păsărilor de curte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. boytonner)
1. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boutonnage)
1. acțiunea de a butona; faptul de a (se) încheia (cu) nasturi; butonare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. co/n, m/-, cf. lat. com, cum „cu”)
1. „împreună (cu), spre ceva, alături”.
Parte de vorbire: vb. tr. imp.
Origine: (lat. confer)
1. termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare; compară, consultă (cu); raportează-te la.
2. (abreviere) cf.