Dictionar

cuarț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Quarz, fr. quartz)

1. mineral răspândit în natură în stare amorf în nisip sau sub formă de cristale transparente ori divers colorate.
 

cuart, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quart)

1. din patru în patru.
2. malarie sau febră = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile.
 
 

cuartadecimă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. quarta decima)

1. (muz.) interval de 14 trepte; a paisprezecea treaptă de la un interval dat.
2. (var.) cvartadecimă.
 

cuarțană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuartzane)

1. cutană în care predomină cuarțul.
 

cuartică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quartique)

1. (mat.) curbă de gradul patru.
 

cuarțifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quartzifère)

1. care conține cuarț; care este compus din cuarț.
 
 

ametist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. améthyste, gr. amethystos)

1. varietate violacee de cuarț, piatră semiprețioasă.
 

argilolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argilolit)

1. tuf vulcanic din riolite și din porfire conținând cuarț.
 

aventurin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurine)

1. varietate de cuarț cu numeroase foițe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.
 
 

caolinoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. kaolinosis)

1. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de argilă, amestecat cu cuarț, la muncitorii din industria ceramică.