Dictionar

Rezultate secundare (Cuaternar):

Cuaternar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

1. adj. format din patru unităţi; divizibil cu4.

2. (chim.; despre substanţe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen şi azot).

3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.

4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Aluviu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.


Antropogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogène)

1. adj. antropic.

2. s. n. cuaternar (II).


Antropozoic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropozoïque)

1. (din) era cuaternară, carac-terizată prin apariţia omului.


Cenozoic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. cénozoïque)

1. (din) neozoic; cainozoic.

2. s.n. eră geologică care regrupează era terțiară și era cuaternară.


Elasmoteriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (elasmo- + -teriu)

1. rinocer uriaş din cuaternar, cu o protuberanţă mare pe frunte şi una pe oasele nazale.