Rezultate secundare (Cuceri):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. reconquérir)
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assalto)
1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assedio)
1. încercuire cu forţe armate a unui oraş, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri.
2. stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi şi înlocuirea lor cu un regim special de esenţă militară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)
1. absența legăturii gramaticale între mai mulți termeni sau mai multe propoziții (ex. „an bun, an rău”).
2. figură retorică constând în îndepărtarea conjuncțiilor și adverbelor dintr-o frază (ex. „am venit, am văzut, am cucerit”).
4. (antonime) polisindet, polisindeton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. basileus)
1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.
3. titlu purtat de împăraţii bizantini şi de regii persani până la cucerirea arabă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. captiver, lat. captivare)
2. a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva).