franc 3, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. franc, franque)
Etimologie: (fr. franc, franque)
1. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei.