Dictionar

cufărar

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (cufăr)

1. cel care face sau vinde cufere.
 

cufăraș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cufăr + -aș)

1. diminutiv al lui cufăr; cufăr mic; cufărel, cufăruț.
 

bahut

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. bahut)

1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.
2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.
 

cufăraș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cufăr + -aș)

1. diminutiv al lui cufăr; cufăr mic; cufărel, cufăruț.