Dictionar

aforism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)

1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentință.
 

cogitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cogitativo)

1. referitor la cugetare.
2. care se referă la cogitație.
3. (scolastică) facultate ~ă = facultatea de a face inferențe imediate care nu implică nici construcția, nici rigoarea unei deducții.
 

cogitațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cogitation, lat. cogitatio)

1. reflecție intensă și laborioasă; cugetare, gândire.
 

gnom 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. gnome)

1. sentință, maximă; cugetare, moto.
 

GNOM(O)-, -gnomie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome „inteligenţă”)

1. „cugetare, maximă; sentință”.
 

meditație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méditation, lat. meditatio)

1. gândire, cugetare îndelungată și adâncă.
2. poezie lirică filozofică în care poetul își pune unele probleme în legătură cu existența omenească.
3. scriere în proză asupra unui subiect filozofic, moral sau religios.
4. lecție particulară.