Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. glossarium, fr. glossaire)
1. listă de cuvinte mai puţin cunoscute, întâlnite într-un text sau culese dintr-o regiune, însoţite de explicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récolte)
1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules.
2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod.
4. (fig.) rezultatul unei culegeri.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. synoptique, gr. synoptikos)
1. adj. care permite o privire generală.
2. meteorologie ~ă = ramură a meteorologiei care reprezintă și analizează mișcările de ansamblu ale atmosferei; hartă ~ă = hartă cu date meteorologice culese simultan în diferite localități, servind la prognozarea timpului pentru următoarele ore sau zile.
3. s. f. metodă de lucru a meteorologiei din analiza sinoptică a vremii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. spationieren)
1. (poligrafie) a lungi sau a scurta rândurile culese, distanța dintre litere, cifre arabe, caractere cu spații albe sau semne de punctuație; a spația.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spatium, după fr. espace)
1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele.
2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh.
3. ~ aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; ~ cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; ~ maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora.
4. loc, suprafață, întindere limitată.
5. (mil.) ~ de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu; ~ mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe.
6. loc între două obiecte; distanță, interval.
7. ~ verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări.
8. distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului.
9. (poligr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (p. ext.) instrument care servește la obținerea acestei spațieri.
10. (mat.) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți.
11. (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. typolithographie)
1. procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie şi apoi pe piatră litografică sau placă de metal.