Dictionar

culinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. culinaire, lat. culinarius)

1. referitor la bucătărie.
2. artă ~ă = arta de a pregăti mâncăruri.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

bavareză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavaroise)

1. preparat culinar cu aspect gelatinos, din ciocolată, rom etc., care se servește rece, între brânzeturi și fructe.
 

beșamel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béchamel, cf. Louis de Béchameil (1630–1703) - finanțator francez și patron al artelor)

1. (artă culinară) sos alb preparat cu unt, făină, lapte, smântână și ierburi.
2. ~ gras = sos ~ în care laptele este înlocuit cu bulion alb și unde se adaugă uneori grăsime și diverse legume.
 

braserie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brasserie)

1. local în care se servesc preparate culinare, specialități de cofetărie și patiserie, precum și băuturi.
2. berărie.
 

budincă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. pudding)

1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.
2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.
 

cremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crème)

1. preparat culinar dulce din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc.
2. supă având la bază un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smântână și gălbenuș de ou.
3. lichior siropos.
4. produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; pomadă.
5. ~ de ghete = preparat pentru ungerea și lustruirea încălțămintei de piele.
6. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor.