Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béchamel, cf. Louis de Béchameil (1630–1703) - finanțator francez și patron al artelor)
1. (artă culinară) sos alb preparat cu unt, făină, lapte, smântână și ierburi.
2. ~ gras = sos ~ în care laptele este înlocuit cu bulion alb și unde se adaugă uneori grăsime și diverse legume.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gastrologie)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. flamba)
1. acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj.
2. trecere a unui obiect neinflamabil prin flacără, în scopul sterilizării.
3. operațiune culinară prin care un aliment preparat este stropit cu alcool și aprins câteva momente pentru a obține o anumită savoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (garnisi)
1. care este prevăzut cu, echipat cu un material, un dispozitiv etc.
2. (despre lucruri, încăperi) împodobit; mobilat și utilat.
3. (artă culinară) căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat.