Dictionar

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
 

alocromazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allochromasie)

1. modificare a coloraţiei pielii.
2. (poligr.) percepere incorectă a culorilor.
 

armonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. harmonieux, it. armonioso)

1. plin de armonie; plăcut.
2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.
3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.
4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.
5. (antonim) inarmonios, nearmonios.
 

cadraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadrage)

1. delimitare a spaţiului util cuprins de un obiectiv fotografic sau cinematografic.
2. operaţie de aşezare a culorilor imprimate pe o ţesătură.
 

colorimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie)

1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori.
2. măsurare a intensităţii coloraţiei lichidelor.
3. ştiinţă care studiază determinarea şi clasificarea culorilor.
 

colorimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colorimètre)

1. aparat folosit în colorimetrie.
2. aparat optic întrebuințat la determinarea concentrației soluțiilor colorate.
3. aparat pentru determinarea intensității culorilor.