Rezultate secundare (Culte.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sp. culteranism, cf. fr. cultéranisme)
1. (ist. lit.) stil la modă printre scriitorii spanioli din secolul al XVII-lea, caracterizat prin afecțiune și prețiozitate; cultism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)
1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. taoïsme)
1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. franc-maşonnerie)
1. asociaţie internaţională secretă de persoane unite printr-un ideal de fraternitate şi solidaritate şi care practică unele ritualuri oculte, implicată în mişcări de schimbare a regimurilor politice din multe ţări; masonerie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gongoriste)
1. I. care aparține gongorismului; care are caracteristicile gongorismului.
2. II. adept al gongorismului; poet, autor ale cărui scrieri sunt impregnate de cultism (gongorism sau culteranism).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luciférianisme)
1. practici oculte ale luciferienilor.