Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sp. culteranism, cf. fr. cultéranisme)
1. (ist. lit.) stil la modă printre scriitorii spanioli din secolul al XVII-lea, caracterizat prin afecțiune și prețiozitate; cultism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)
1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gongoriste)
1. I. care aparține gongorismului; care are caracteristicile gongorismului.
2. II. adept al gongorismului; poet, autor ale cărui scrieri sunt impregnate de cultism (gongorism sau culteranism).