Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cultiver, lat. cultivare)
1. tr. a lucra pământul pentru a-l face să rodească.
2. a semăna şi a îngriji plante.
3. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreţine relaţii bune cu cineva.
4. refl., tr. a-(şi) îmbogăţi spiritul, a (se) instrui, a învăţa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cultivable)
1. (despre plante, pământ) care poate fi cultivat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT cultivar; cultivarietas
2. FR cultivar; cultovarieté; sorte
3. EN cultivar; cultovariety; stripe; sort; kind
4. DE Cultivar; Kultivar; Kulturpflanzen-Sorte
5. RU культивaр; сорт
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cultivé)
1. (despre plante) care se cultivă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN cultivated; planted; sown
4. DE kultiviert; angebaut; gesät; gepflanzt
5. RU культивируемый; сеянный; посевной; обрaботaнный; возделaнный; рaзводимый
6. HU kultivált; tenyésztett; ültetett; megművelt
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cultivazione)
1. întreţinere a solului cu ajutorul cultivatorului (II).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT cultivator
4. DE PilzzüchterIn
6. HU gombatermesztő
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)
1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)
1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agriculture, lat. agricultura)
1. ramură a producţiei materiale incluzând operaţiile şi metodele de cultivare a pământului şi creşterea vitelor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)
1. „sălbatic, rustic, necultivat”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrocénose)
1. zonă cultivată cu plante agricole; agrobiocenoză.