Dictionar

Rezultate secundare (Cultivat):

Cultivat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cultivé)

1. (despre plante) care se cultivă.

2. educat, instruit, cult.


Cultivat; plantat; sădit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cultus; sativus; cicur

2. FR cultivé; planté; semé

3. EN cultivated; planted; sown

4. DE kultiviert; angebaut; gesät; gepflanzt

5. RU культивируемый; сеянный; посевной; обрaботaнный; возделaнный; рaзводимый

6. HU kultivált; tenyésztett; ültetett; megművelt


Cultivaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cultivazione)

1. întreţinere a solului cu ajutorul cultivatorului (II).


Cultivator (de ciuperci)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cultivator

2. FR champignonniste

3. EN grower of mushrooms

4. DE PilzzüchterIn

5. RU rрибовод

6. HU gombatermesztő


Cultivator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultivateur)

1. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc.

2. s. n. maşină agricolă pentru afânarea solului, la prăşitul culturilor agricole etc.


Hemerofil; uşor de cultivat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT hemerophilus

2. FR hémérophile

3. EN hemerophilous; readily cultivated

4. DE kulturfähig; kulturliebend

5. RU леrко культивируемый

6. HU könnyen tenyésző


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


AGRIO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)

1. „sălbatic, rustic, necultivat”.


Agrocenoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrocénose)

1. zonă cultivată cu plante agricole; agrobiocenoză.


Agrofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrophile)

1. (despre plante) care creşte pe terenuri cultivate.


Agrofitocenoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrophytocénose)

1. fitogenoză formată în terenurile cultivate.

2. cenoza plantelor cultivate.


Agrogeologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.