Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agronomie)
1. ştiinţă care studiază metodele şi tehnicile cultivării plantelor şi ale creşterii animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrozootechnie)
1. tehnică a cultivării plantelor furajere şi a creşterii animalelor; agrozootehnică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + calofilie)
1. respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilism.
2. respingere a cultivării excesive a frumuseții stilului.
3. calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conținutului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonzaï)
1. arbore pitic, plantat în ghiveci.
2. arta cultivării şi creşterii arbuştilor pitici în China şi Japonia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floristique, /II/ germ. Floristik)
1. adj. referitor la flori, la floristică.
2. s. f. ştiinţă a cultivării florilor.
3. ramură a fitogeografiei care studiază răspândirea florei pe glob.
Parte de vorbire: s.
Origine: (horti- + viticultură)
1. domeniu al agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării pomilor fructiferi şi al viţei de vie.