Rezultate secundare (Cultului;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)
1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitulo)
1. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului şi administrarea catedralei şi a bisericilor din oraş.
2. adunare a canonicilor.
3. adunare de călugări sau de alţi clerici catolici; locul unde se ţine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. kultisch)
1. care se referă la cult; care aparține cultului; cultual.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déstaliniser)
1. a lua măsuri de înlăturare a cultului lui Stalin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. dialis)
1. (mit.) care era consacrat lui Iupiter sau cultului său.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phallique, lat. phalicus)
1. adj. care aparţine cultului falusului.
2. s. f. pl. sărbători religioase la cinstea zeului Bacus.