Dictionar

culturism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culturisme)

1. ramură a culturii fizice care urmărește dezvoltarea unui corp sănătos, viguros și puternic, cu o musculatură armonioasă și bine proporționată, printr-un sistem complex de exerciții.
 

culturist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. culturiste, engl. culturist)

1. (cel) care practică culturismul.
 

acipensericultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. acipenser, sturion + -cultura)

1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.
 

aculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
 

africanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Afrikanistik)

1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
 

africanitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. africanité)

1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizația africană.
 

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.
 

agrarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.