preacumpăra

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (prea- + cumpăra)

1. a răscumpăra.

răscumpăra

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (răs- + cumpăra)

1. a plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa.
2. a cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit sau oferindu-i un suprapreț.
3. a obține eliberarea unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți.
4. a lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate.
5. a compensa printr-o realizare ulterioară o acțiune (dăunătoare); (despre realizări) a constitui o compensație.
6. (greșeli, fapte rele) a ispăși prin chinuri și dureri.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

acceptare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (accepta)

1. acțiunea de a accepta.
2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă.

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.

achiziționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (achiziţie + -ona)

1. a procura, a cumpăra prin achiziție.

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

al pari

Parte de vorbire:  loc. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. al pari, la paritate)

1. (despre un titlu financiar care se vinde sau se cumpără) la valoarea nominală; cu preț egal cu valoarea nominală; de aceeași valoare.