Rezultate secundare (Cumpătul,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affolé)
1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déconcerter)
1. a face să-şi piardă cumpătul, siguranţa de sine; a dezorienta, a descumpăni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. groggy)
1. (despre un boxer) ameţit în urma loviturilor puternice primite; (p. ext.) luat prin surprindere, care şi-a pierdut cumpătul, derutat.