cuneiform, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f., III. s.n.  
Etimologie: (fr. cunéiforme)

1. I. în formă de cui; (rar) cuneat.
2. scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic.
3. (despre un sistem de scriere) care utilizează litere în formă de cuie; care folosește acest tip de scriere.
4. (mineralogie) caracterizează un octaedru cu patru fețe triunghiulare și patru trapezoidale.
5. (anatomie) cartilaj ~ = cartilaj mic situat în laringe.
6. II. literă folosită în acest sistem de scriere.
7. III. (anatomie) os al tarsului.
8. (anatomie) tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.

sumerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sumérien)

1. (locuitor) din Sumer.
2. (s. f.) limbă vorbită la sud de Babilon, cu caractere cuneiforme.

cuneat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. lat. cuneus „pană, cui”)

1. în formă de ic; cu baza lățită, mai lung decât lat și ușor ascuțit spre vârf; cuneiform.

miloliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mylolyse)

1. (dentistică) defect de structură la suprafața dintelui, care rezultă din lipsa discontinuă a stratului de smalț; lacună cuneiformă.