Dictionar

Rezultate secundare (Cunoaştere,):

Autocunoaștere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. autocunoaște)

1. faptul de a se autocunoaște; cunoaștere de către sine însuși.

2. (psih.) metodă introspectivă de cunoaștere a propriei persoane.


Necunoaștere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + cunoaștere)

1. faptul de a nu poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; lipsă de cunoaștere; neștiință.


Recunoaştere

Parte de vorbire: s.
Origine: (recunoaşte)

1. acţiunea de a (se) recunoaşte.

2. (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândeşte o condiţie juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Acologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acologie)

1. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.


Agramatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrammatisme)

1. necunoaştere a vorbirii şi a scrierii corecte; incultură, ignoranţă.

2. pierdere a capacităţii de a exprima cuvintele.


Aloempatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alo- + empatie)

1. cunoaștere a celorlalți prin propria perspectivă.


Alogism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alogismus)

1. judecată care contrazice logica.

2. negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, la sceptici, mistici şi fideişti.