Dictionar

Agnosticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)

1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.


Analitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.

3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.

4. geometrie = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.


Anamneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoaşterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.

2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.

3. totalitatea antecedentelor unei boli, obţinute de medic prin interogarea bolnavului.


Antiintelectualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)

1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.

2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.


Antiraţionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationaliste)

1. I. se spune despre o persoană care se opune raţionalismului.

2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.

3. II. adept al antiraţionalismului.

4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.

5. (antonim) raționalist.


Avangardist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. avant-gardiste)

1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.

2. care aparține avangardei literare, artistice etc.

3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.

4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.

5. (antonime) conservator, misoneist.