Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aviaire)
1. care se referă la păsări (mai ales la păsările de curte), la reproducerea sau la patologia lor.
2. (med. vet.) gripă ~ă = orice formă de gripă cauzată de un virus gripal de tip A (și 16 subtipuri cunoscute, cum ar fi H5N1), adaptat la păsările sălbatice și domestice, dar care poate afecta și alte animale, uneori și oamenii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)
1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.
2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare ~ă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.
3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.
4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.
5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)
1. adj. stabilit prin convenţie.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturaleţe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute şi folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice şi chimice).
4. s. m. membru al Convenţiei (4).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crime)
1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; ~ contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii.
4. păcat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cryptanalyste)
1. specialist în criptanaliză; specialist în decriptarea mesajelor ale căror coduri sunt necunoscute.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryptogène)
1. (despre viețuitoare) a cărei origine și evoluție anterioară sunt necunoscute; criptogenetic.
2. (despre plante și animale) care provine din regiuni inaccesibile cercetărilor.