Dictionar

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.
 

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
 

aide-memoire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aide-mémoire)

1. îndreptar cuprinzând esențialul cunoștințelor unui domeniu, care trebuie memorate.
2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

a posteriori

Parte de vorbire:  loc. adv., adj. inv.  
Etimologie: (lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

1. loc. adv. pornind de la datele experienței.
2. adj. inv. (despre raționamente, cunoștințe) care provine numai din experiență.
 

aposteriorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostériorisme)

1. concepție filozofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiența individuală.