absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.

colaps 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. collapsus)

1. (med.) scădere bruscă a actității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței.
2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului.

comă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coma, gr. koma)

1. stare letargică de pierdere totală a cunoștinței, a sensibilității și posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc.

comițialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. comitialité)

1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.

eclampsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclampsie)

1. boală la gravide și lăuze, care se manifestă prin crize convulsive și prin pierderea cunoștinței.

eclipsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.
2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.
3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.
4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.
5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.