Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. collapsus)
1. (med.) scădere bruscă a actităţii (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoţită de pierderea cunoştinţei.
2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coma, gr. koma)
1. stare letargică de pierdere totală a cunoştinţei, a sensibilităţii şi posibilităţii de mişcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)
1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclampsie)
1. boală la gravide şi lăuze, care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.
2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.
3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.
4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.
5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.