aposteriorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostériorisme)

1. concepție filozofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiența individuală.

as

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. as)

1. monedă romană, la origine din bronz.
2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare.
3. (fam.) persoană care stăpânește foarte bine cunoștințele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie.
4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu.

catehetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catéchétique)

1. metodă ~ă = formă a metodei conversației, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoștințele însușite înainte.

control

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților.
3. urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mișcări și manifestări.
7. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități.
8. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare.

declarativism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (declarativ + -ism)

1. caracter declarativ.
2. (pedagogie) punct de vedere conform căruia cunoștințele trebuie reprezentate mai degrabă într-o manieră declarativă, și nu procedurală.

declarativist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (declarativ + -ist, cf. fr. déclarativiste)

1. declarativ (exagerat).
2. (informatică) care reprezintă cunoștințele sub formă de structuri declarative.