Dictionar

coronament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couronnement)

1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc.
2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate.
3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.
 

crinieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crinière)

1. creasta unui coif din care ieșeau penajul sau alte ornamente.
2. (fig.) cunună (de păr) abundentă.
 

diademă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)

1. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.
 

ghirlandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guyrlande, it. ghirlanda)

1. împletitură de frunze sau de flori în formă de lanț sau de cunună; ornament de această formă, în arhitectură sau în artele decorative.
2. (mar.) înfășurări ale unei parâme, la anumite distanțe, pentru a-i menține forma.
3. ansamblu de piese de legătură în formă de V, care îmbină etrava cu bordajul.
 

inful

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infule, lat. infula)

1. bandă sacră de lână albă care încununa fruntea preoților sau cu care se împodobeau victimele destinate sacrificării rituale în Roma antică.
 

laurea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (laureat)

1. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite.
2. tr., refl. (în unele țări) a trece examenul de doctorat.