cupă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cuppa, fr. coupe)

1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior.
2. recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.).
3. caliciu.
4. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câștigătorului unei competiții sportive; (p. ext.) întrecerea însăși.
5. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, servește la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc.
6. plantă cu tulpina foarte scurtă și o singură floare, albastră azurie.

cupă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupe)

1. (croitorie) tăietură, croială.
2. (la jocul de cărți) tăierea, separarea cărților în două părți.

cupă; pocal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cyathus; cupulus; calix
2. FR coupe; calice
3. EN cup; calix; goblet
4. DE Becher; Kelch
5. RU бокaл; плюскa
6. HU kupa, serleg, kehely

cupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupage)

1. amestecare a varietăților de vin în vederea obținerii aromei, a buchetului și a unui anumit gust; amestec al siropului cu concentratul de citrice; cupajare.

cupajare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cupaj)

1. operație de amestecare a mai multor varietăți de vin, după anumite metode, în vederea obținerii unui anumit tip de vin; amestecul astfel obținut; cupaj.
2. (depr.) acțiune de falsificare a unui produs lichid cu o materie de valoare mai mică; adăugarea de apă la un lichid.

cupal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupal)

1. bimetal din aluminiu și cupru.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

absent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipsește de undeva.
2. (fig.) distrat; preocupat.