Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupage)
1. amestecare a varietăţilor de vin în vederea obţinerii aromei, a buchetului şi a unui anumit gust; amestec al siropului cu concentratul de citrice; cupajare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cupaj)
1. operație de amestecare a mai multor varietăți de vin, după anumite metode, în vederea obținerii unui anumit tip de vin; amestecul astfel obținut; cupaj.
2. (depr.) acțiune de falsificare a unui produs lichid cu o materie de valoare mai mică; adăugarea de apă la un lichid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. decoupage)
1. decupare.
2. (cinem.) operaţie constând în detalierea scenariului pe secvenţe şi cadre, cu toate indicaţiile tehnice respective.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encoche)
1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acţionează dispozitivul de schimbare a iluminării în porţiunea maşinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupage)
1. amestecare a varietăţilor de vin în vederea obţinerii aromei, a buchetului şi a unui anumit gust; amestec al siropului cu concentratul de citrice; cupajare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cupaj)
1. operație de amestecare a mai multor varietăți de vin, după anumite metode, în vederea obținerii unui anumit tip de vin; amestecul astfel obținut; cupaj.
2. (depr.) acțiune de falsificare a unui produs lichid cu o materie de valoare mai mică; adăugarea de apă la un lichid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dentelure)
1. ornament arhitectonic compus din zimţi etc.
2. decupaj în formă de dinți; (prin ext.) decupare.
3. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (decupa)
1. acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupare, decupaj.
2. tăiere dintr-un întreg; (desprindere prin) tăiere de-a lungul unui contur sau model precis.