Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. acupla)
1. legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj, acuplat, cuplaj, cuplare.
2. (despre oameni) întreținere de relații sexuale; contact sexual, cuplare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decupla)
1. acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, deconectare.
2. desfacerea legăturii dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezacupla)
1. acțiunea de a dezacupla, de a desface lucrurile unite în perechi.
2. actiunea de a separa un cuplu, o pereche, mai ales de animale.
3. separare a părților componente ale unui ansamblu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embrayage)
1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de maşină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permiţând şi decuplarea în funcţionare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autohétérodyne)
1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod şi de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crabot)
1. (tehn.) coroană dinţată care serveşte la cuplarea a doi arbori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couplage)
1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.
2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj.
3. program sportiv din două meciuri (de acelaşi fel) care se desfăşoară în continuare pe acelaşi teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couple)
1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată.
2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mişcare relativă între ele.