Dictionar

cuplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couple)

1. pereche de două persoane de sex opus.
2. lucruri de același fel considerate împreună.
3. sistem de două forțe egale și de sensuri opuse.
4. piesă de construcție plasată transversal în coca unei ambarcații sau a fuzelajului.
 

termocuplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thermocouple)

1. dispozitiv bimetalic pentru măsurarea temperaturii la instalații tehnologice; termoelement.
 

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
 

ambiversiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ambiversion)

1. configurația personalității unui ambivert; cuplu de două tendințe spre introversiune și extroversiune.
 

coabitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)

1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
 

concubinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.
 

consensual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consensuel)

1. bazat pe consens, care a fost acceptat de marea majoritate; care se face cu asentimentul tuturor părților.
2. (drept) care se formează prin acordul părților.
3. (jur.) contract ~ = contract care se încheie prin simplul acord al părților.
4. uniune ~ă = conviețuire a unui cuplu fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; concubinaj.
5. (antonim) conflictual.
 

cupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coupler)

1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc.
2. refl. (despre oameni) a forma un cuplu.