curaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courage)

1. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter.

curajos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courageux)

1. plin de curaj; îndrăzneț, viteaz, brav.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

afronta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affronter)

1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operație buzele unei plăgi.

beagle

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beagle)

1. câine de vânătoare de rasă engleză, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate.

belicism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bellicisme, cf. lat. bellicus „belicos”)

1. doctrină sau stare de spirit care pledează pentru război sau încurajează spiritul războinic.
2. tendința de a dori război; tendință războinică.
3. (antonim) pacifism.

brav, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brave)

1. viteaz, curajos, îndrăzneț.