Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bravoure, it. bravura)
2. faptă curajoasă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. tyran)
1. (ornit.) pasăre mică, insectivoră şi bună cântătoare, din America, foarte vioaie şi curajoasă, care atacă chiar păsări mai mari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îndrăzni + -eală)
1. atitudine sau purtare îndrăzneață; caracter îndrăzneț; curaj, cutezanță, îndrăznire.
2. faptă curajoasă sau îndrăzneață; insolență, nerușinare, obrăznicie.
3. (înv.) trecere pe lângă cineva.
4. (loc. adv.) cu ~ = cu curaj; cu obrăznicie; pe față, deschis.
5. (expr.) a(-și) lua ~a = a îndrăzni.
Parte de vorbire: adj. (adesea substantivat)
Origine: (cuteza + -ător)
1. (persoană) care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărâtă.
2. (om) îndrăzneț, curajos, temerar.