Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courageux)
1. plin de curaj; îndrăzneţ, viteaz, brav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beagle)
1. câine de vânătoare de rasă engleză, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brave)
1. viteaz, curajos, îndrăzneţ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intrépide, lat. intrepidus)
1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.
2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.
4. (antonime) fricos, laș, timorat.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)
1. adj. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos.
2. metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă.
4. s. m. f. persoană care face parte din nobilime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paladin, it. paladino)
1. nobil care slujeşte la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri.
2. (fig.) om curajos, îndrăzneţ, cavaler (II, 1).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. téméraire, lat. temerarius)
1. îndrăzneţ, cutezător (peste măsură), curajos.