Rezultate secundare (Curajul.):
Abandona
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Demon
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)
1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăţilor etc.
4. (în literatura romantică) fiinţă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreţia, frumuseţea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de nelinişte, care stârneşte pasiuni, dorinţe.
Demoralizator, -oare
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisateur)
1. care demoralizează; care tinde sau urmărește să-i determine pe oameni să-și piardă încrederea, curajul; demoralizant.
2. (var.) (înv.) demoralizatoriu.
3. (antonime) moralizant, moralizator.
Descuraja
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décourager)
1. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni.
Sport
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sport)
1. activitate fizică, cel mai adesea în aer liber și care necesită în general antrenament, care se exercită sub forma unui joc sau a unei competiții, conform regulilor specifice; (prin meton.) practica acestei activități.
2. ansamblu de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului şi pentru a educa voinţa, curajul, iniţiativa etc.; fiecare dintre exerciţiile sau jocurile din acest ansamblu.
3. activitate fizică în aer liber de natură mai mult sau mai puțin sportivă.
4. fiecare dintre formele particulare și reglementate ale acestei activități.
5. competiție în care se întrec persoane sau echipe.
6. (prin extensie) spectacol sportiv.
7. ~uri aeriene = sporturi legate de aviație.
8. ~uri atletice și gimnice = sporturi care fac apel la dinamismul mișcărilor fundamentale și care caută perfecțiunea în înlănțuirea mișcărilor complexe.
9. ~uri de atac, de luptă, de apărare = sporturi în care un concurent se opune altuia, fără armă (ca la box, lupte sau judo) sau cu o armă (ca la scrimă).
10. ~uri ecvestre, hipice = sporturi de viteză şi/sau îndemânare efectuate de cai și de călărețul lor.
11. ~uri cu motor = sporturi în care efortul este aplicat mașinii acționate de un motor autonom.
12. ~uri montane = sporturi practicate la munte (schi, săniuș, alpinism).
13. ~uri de iarnă = sporturi montane care necesită zăpadă, gheață.
14. ~ cerebral = joc care necesită abilități intelectuale.
16. (loc. adj.) de ~ = sportiv.
17. (adjectival) care este specific unui sportiv (ex. haină sport).
Aripă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. alapa)
1. organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor.
2. expr. a căpăta (sau a prinde) ~i = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze.
3. a da (cuiva) ~i = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva).
4. a tăia (cuiva) ~ile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja.
7. membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului.
8. nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor.
9. parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală).
10. fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete.
11. capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie).
12. (în unele jocuri sportive) fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc.
13. fig. fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid.
14. (bot.) expansiune foliacee plană, de forma unei aripi, pe tulpină, pe frunză, pe fruct sau pe sămânţă.
15. (bot.) cele două petale laterale mai înguste de sub vexil (la corolă).
16. (bot.) sepalele laterale acrescente.