Dictionar

curativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curatif)

1. care vindecă o medicină ~ă = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor.
 

vindecător; curativ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT salutaris; sanatorius
2. FR salutaire; curatif
3. EN sanative; healing; healthful; saviour
4. DE heilsam; heilkräftig
5. RU спaсительный; целебный ,
6. HU gyógyító, kezelő, orvosló
 

antiaritmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiarythmique, lat. antiarythmic)

1. (medicament) profilactic sau curativ în aritmiile cardiace.
 

balnear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balnéaire, lat. balnearius)

1. care ține de băile curative, care se referă la băile curative.
2. privitor la băile de mare.
3. (despre așezări) situat pe malul mării sau lângă izvoare termale.
4. stațiune ~ă = localitate unde se face o cură pentru vindecarea anumitor boli.
 

balneografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Balneographie)

1. descriere a băilor; descrierea efectelor băilor curative.
 

juice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. juice)

1. suc de grepfrut, protocale etc.; băutură răcoritoare cu rol curativ.
 

lapidariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lapidarium)

1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase.
2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează.
 

medicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. médication)

1. mod de a trata un bolnav sau o boală; mod de administrare a unui medicament.
2. totalitatea medicamentelor sau a mijloacelor curative care constituie tratamentul unei boli.
3. (var.) (înv.) medicațiune.