Dictionar

 
 

curbatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courbature)

1. durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase.
 

curbaturat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (curbatură + -at)

1. care are curbatură.
 
 
 

acvilin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
3. nas ~ = nas coroiat.
4. privire = privire pătrunzătoare.
 

adunc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.
 

amfitrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphitrope)

1. (despre ovul, embrion) curbat în formă de potcoavă.
2. (despre plante) cu ovulul răsturnat.
 
 

arcat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arqué)

1. curbat, care formează un arc; care are sau amintește forma unui arc; arcuat.
2. (antonime) drept, rectiliniu.
 

arciform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arciforme)

1. care are forma unui arc (sau pod curbat).