Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courbette)
1. săritură a calului cu picioarele din faţă ridicate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)
1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonographe)
1. aparat mecanic cu care se pot obţine serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. binormale)
1. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bissel)
1. dispozitiv la osiile unor locomotive, la înscrierea în curbe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin.
2. artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie.
3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compas, germ. Kompass)
1. instrument din două braţe articulare, cu care se trasează linii curbe şi se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigaţie la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcţiei de referinţă nord-sud şi pentru determinarea direcţiei de deplasare.
4. ~ giroscopic = girodirecţional.