Dictionar

curba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. courber)

1. a (se) face curb; a (se) îndoi.
 

contracurbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-courbe)

1. curbă de șosea sau de cale ferată care urmează după o altă curbă, cu concavitatea în sens contrar.
2. (arhit.) curbă concavă care urmează uneia convexe la un arc în acoladă.
 

curbat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT curvatus; curvus
2. FR courbé; arqué; récourbé
3. EN curved; crooked; bent; adouncous; hooked
4. DE gekrümmt; krumm; gebogen; gebeugt, hakig
5. RU соrнутый; изоrнутый; искривленный; кривой
6. HU görbült, hajlított, kampós
 

curbat înapoi

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT retrocurvus
2. FR courbé en arrière
3. EN retrocurved; bent backwards
4. DE zurückgekrümmt; herabgekrümmt
5. RU зarнутый нaзaд
6. HU hátragörbült
 

curbatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courbature)

1. durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase.
 

curbaturat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (curbatură + -at)

1. care are curbatură.
 

incurba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. incurver, lat. incurvare)

1. a curba, a îndoi.
 

acarpotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mișcări de curbare pentru diseminare.
 

acvilin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
3. nas ~ = nas coroiat.
4. privire ~ă = privire pătrunzătoare.
 

adiabată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adiabate)

1. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică.
 

adunc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.
 

afototropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphototropisme)

1. curbare a plantelor în direcția opusă luminii.
 

agonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.