Dictionar

Rezultate secundare (Curent):

Biocurent

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + curent)

1. energie electrică produsă în ţesuturile vii.


Contracurent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-courant)

1. curent de apă, de aer etc. care se deplasează în sens opus.


Curent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courant)

1. adj. (despre vorbire) curgător, fluent.

2. (despre an, lună) în curs; prezent.

3. (fig.) care circulă; obişnuit, uzual.

4. apă = apă care curge de la robinet.

5. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă.

6. s. m. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcţie.

7. mişcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice.

8. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile.

9. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, ştiinţifice, artistice etc., rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci.

10. a se pune (sau a se ţine) la ~ = a se informa.


Curenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (curent)

1. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoţie prin curent electric.

2. refl. (despre fiinţe) a atinge un curent electric.


Curentograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courantographe)

1. curentometru înregistrator.


Curentometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courantomètre)

1. aparat pentru măsurarea direcţiei şi vitezei curenţilor acvatici.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Abraziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. roadere a scoarţei terestre datorită vântului sau curenţilor apei.

2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Actualitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualité)

1. timpul prezent.

2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.