Parte de vorbire: vb.
Origine: (curent)
1. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoţie prin curent electric.
2. refl. (despre fiinţe) a atinge un curent electric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concurrence)
1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (co- + ocurență, cf. fr. cooccurrence)
1. ocurență simultană, în timp sau în spațiu, a două sau mai multe elemente, lucruri etc.
2. (lingvistică) apariția simultană a unităților lingvistice (cuvinte, fraze, intonații etc.) în același discurs.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (cf. fr. intercurrence)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., /2/ engl. occurrence)
1. apariţie, circumstanţă întâmplătoare.
2. (lingv.) prezenţa unui cuvânt într-un text.
3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. récurrence)
1. însușirea de a fi recurent; repetiție, revenire, reîntoarcere.
2. reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă.
3. (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți.
4. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet.
5. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (transcurent + -enţă)
1. complicaţie care apare pe neaşteptate în cursul unei boli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algoparéunie)
1. (med.) durere genitală persistentă sau recurentă care apare în timpul sau după un raport sexual; copulație dureroasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. archaïsant)
1. care aparține sau tinde să aparțină mijloacelor de exprimare din trecut; cu aspect voit arhaic.
2. califică stilul unui text, unui discurs et cetera, care se remarcă prin utilizarea recurentă a formelor vechi și arhaismelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. brace, fr. bras)
1. (mar.) manevră curentă care serveşte la braţarea vergilor.
2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mişcare sau poartă o sarcină.
3. distanţa dintre un punct şi linia de acţiune a unei forţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouline)
1. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cargue basse)
1. (mar.) manevră curentă de strângere a velelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)
1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.
3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.